Măsurile luate de Guvern își arată roadele încetul cu încetul pentru fiecare român și pentru fiecare om care investește în acestă țară, afirmă premierul Emil Boc
Alocuțiunea primului-ministru Emil Boc la întâlnirea cu oamenii de afaceri din judeţul Prahova
Acum , ce am făcut, foarte pe scurt: măsuri pentru diminuarea deficitului bugetar și măsuri pentru stimularea creșterii economice pe termen mediu și lung.
Aici, două vorbe despre împrumuturile internaționale ale României, pentru că am auzit foarte multe povești, spunându-se tot felul de lucruri despre banii pe care România i-a împrumutat.
Asta este poza corectă pe care trebuie să o știți.
România este, din 2009, în acord cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional , alături de Banca Mondială. A încheiat, cu succes un Acord anul acesta, l-a început pe al doilea Acord, cu Comisia Europeană și cu Fondul Monetar. Este a doua oară când, în întreaga istorie, România reușește să ducă la bun sfârșit un Acord cu Fondul Monetar și cu organisme internaționale.
Ca o dovadă a seriozității acestei țări, care a contat , iarăși, în aprecierile internaționale. Capacitatea de a-și respecta cuvântul dat, chiar dacă respectarea acestui cuvânt înseamnă impopularitate pentru politicieni. Dar ne-am asumat acest lucru. Uitați banii pe care i-a împrumutat România, bani, repet, împrumutați în cadrul Acordului cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială: de la FMI, BNR a împrumutat 9,7 miliarde de euro. Acești bani au fost împrumutați de BNR pe baza Acestui acord pe care Guvernul l-a încheiat, pentru a putea menține, prin corelarea politicilor monetare ale băncii cu cele fiscale ale guvernului un curs echilibrat euro- leu.
Am permis și s-a permis prin acest împrumut să se conserve rezervele valutare ale băncii, diminuându-se atunci când a fost nevoie aceste rezerve valutare, pentru na exista bani pe piață, ca în același timp să se mențină un curs echilibrat euro – leu . dacă cineva ne întreabă, și vreau să spun direct.
Prima măsură pe care am făcut-o pentru mediul de afaceri este asta. Gândiți-vă ce ar fi însemnat dublarea cursului așa cum a fost în 96 și 97, când vă amintiți că de la o săptămână la alta, de la 300 s-a făcut 6.000, dolarul, și de la 6.000 la 12.000. Ce ar fi însemnat pentru fiecare dintre dumneavoastră dacă noi nu eram în acest Acord și Guvernul ar fi spus, cum se spune de multe ori ”Asta-i Viața!” . Gândiți-vă ce ar fi însemnat și pentru afacerile dumneavoastră și pentru cetățeni i care aveau creditele în valută. Dar cu ce eforturi s-a făcut asta de către România, cu eforturile respectării angajamentelor din Acordul cu FMI și Comisia Europeană. Așa a fost posibil să păstrăm un curs echilibrat între euro și leu. Și asta este o realitate care nu poate fi ignorată.
Deci, acești bani sunt luați de Banca Națională și tot Banca Națională îi returnează Fondului Monetar Internațional. Aici nu este vorba ca Guvernul sau Ministerul Finanțelor să intervină sau să plătească din impozite și taxe înapoi bani la FMI. Din ce înseamnă profitul băncii, mecanismul de funcționare a Băncii Naționale, de acolo se returnează banii pe care i-a împrumutat BNR de la FMI.
Dacă ne ducem la Guvern, a primit Guvernul 2,1 miliarde de euro de la FMI. Două jumătăți de tranșă au intrat la Ministerul Finanțelor pentru finanțarea deficitului. Acești bani îi returnează Ministerul Finanțelor, 2,1 miliarde de euro. 4,8 miliarde de euro sunt împrumutați de la Comisia Europeană, în baza Acordului pe care România îl are cu CE. Și aceștia se returnează.
Marele avantaj este că acești bani sunt obținuți la dobânzi mult mai bune și mai eficiente decât cele existente pe piață datorită faptului că eram într-un Acord. Și aici am reușit să salvăm, iarăși, sume importante de bani și 0,6 miliarde de euro de la Banca Mondială. Aceștia sunt banii.
Dacă cineva ne întreabă unde sunt banii împrumutați, răspunsul îl aveți aici foarte clar: aproape 10 miliarde la Banca Națională pentru finanțarea rezervelor și păstrarea cursului, 4,8 miliarde de euro de la Comisia Europeană și încă 2,1 miliarde de la FMI la bugetul statului pentru finanțarea deficitului. Deficit înseamnă și investiții, și salarii, și pensii și toate cheltuielile pe care statul le are. Din deficit, evident se finanțează aceste obligații pe care statul le are lună de lună. De la plata lucrărilor de investiții la plata obligațiilor sociale ale statului.
Deci, în acest moment acesta este raportul și menționez, datoria publică în PIB este de 31%, cu mult sub plafonul maximal admis de UE. Potrivit criteriilor de la Maastricht, datoria publică admisă este de 60%. România este cu mult sub acest procent și sub procentul unora dintre statele UE care au o datorie publică mai mare decât România.
Am vrut să lămurim acest aspect, să știți exact unde se află resursele financiare despre care am vorbit. Gândiți-vă, ce ar fi însemnat ca România să aibă un deficit de -14%! De câți bani în plus ar fi fost nevoie de la -4 la -14%? Și de unde? Mai ales, de unde? Și la ce costuri, ca să poată finanța aceleași politici din 2008, pe care le-a lăsat vechiul Guvern. Faceți un exercițiu să vedeți unde am fi ajuns!
Măsurile pe care le-am luat le cunoașteți. De la reducerea drepturilor salariale, la reducerea cheltuielilor bugetare cu posturile, cu recalcularea pensiilor, cu înghețarea fondului de pensii pentru 2010 și 2011, la măsuri care au fost avute în vedere pentru creșterea veniturilor bugetare, precum, din nefericire, revenirea la cotele de contribuții sociale din ianuarie 2008 sau creșterea TVA.
Este, poate, cea mai dureroasă măsură pe care am luat-o pentru mediul de afaceri și cea mai neplăcută măsură pe care Guvernul a trebuit să o ia, alături de reducerea drepturilor bugetare ale bugetarilor. Dar nu exista, în acel moment, din nefericire, o alternativă, după ce Curtea Constituțională a respins scăderea pensiilor cu 15%.
Cu alte cuvinte, Guvernul a știut exact unde sunt problemele. Ați văzut ce s-a întâmplat în 2008: creșterea nejustificată a salariilor și a pensiilor. Și acum am intervenit într-o manieră chirurgicală pentru a limita cheltuielile. Ne-am angajat răspunderea, cu 50.000 de oameni în stradă, în fața Parlamentului, dar arătând că doar așa putem menține sub control deficitele bugetare și păstra integritatea țării să nu intre în colaps. Și am pus mandatul Guvernului pe masă și am spus: aceste măsuri se adoptă sau plecăm acasă. Am reușit să le trecem prin Parlament, prin asumarea răspunderii. A venit decizia Curții, care nu a permis reducerea temporară a pensiilor. Și atunci, nici politic, nici din alte puncte de vedere, nu aveam alternativă decât să găsim o soluție prin care să putem asigura echilibrul bugetar, pentru că eram și într-un acord internațional. Și atunci, singura soluție rămasă de rezervă, fiabilă din punctul de vedere al promovării ei, a fost această majorare a TVA.
Gândiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă am fi optat pentru o altă variantă inițială, propusă de FMI și CE, creșterea cotei unice de la 16% la 20%. Pentru că două măsuri au fost avute în vedere: creșterea cotei unice de la 16% la 20% și creșterea TVA de la 19% la 24%. Acestea au fost măsurile recomandate de către CE și FMI. Știam din start că asemenea măsuri îngroapă pe termen mediu șansele României de revenire economică. Și am văzut că majorarea TVA a încetinit cu un an revenirea economică.
Dacă am fi crescut și cu cota unică, ce impact ar fi fost pentru dumneavoastră și când am fi ieșit din recesiune? Nu am luat această decizie și am reușit să păstrăm cota unică. Am mers pe o măsură mult mai nepopulară pentru marea majoritate a populației, reducerea temporară a salariilor bugetarilor cu 25% din care s-a recuperat 15% în 2011 și se va recupera diferența în 2012.
Dar România a ieșit din recesiune și merge pe creștere economică. Dacă măream și cota unică, sigură că astăzi, din nefericire, am fi fost în recesiune în continuare și nu am fi avut perspectiva de a fi pe creștere economică. Acestea au fost alternativele pe care le-am avut la îndemână și soluțiile pe care le-am luat și atunci am preferat să fim noi, politicienii, criticați pentru măsura diminuării temporare a salariilor, dar am salvat, atât cât s-a putut, din creșterea economică a țării și de a reveni mai repede din recesiune. Și ați văzut deja că anul acesta, prin faptul că nu am mărit și cota unică, am ieșit din recesiune.
Dacă nu măream și TVA ieșeam, în trimestrul III al anului 2010 din recesiune, dar contextul pe care l-am avut, îl cunoașteți cu toții. Voința Guvernului a fost clar determinată de a nu ne atinge nici de cota unică, nici de TVA, dar prin decizia Curții Constituționale am fost obligați să ne atingem de TVA. Acestea sunt realitățile pe care trebuie să le știți cu adevărat.
Acum, vă prezint un grafic care ne arată exact esența reformelor.
Vedeți cum arătau în 2008 cheltuielile de personal: 45,6 miliarde, cheltuielile cu investițiile: 40,6 miliarde. Deci, într-un an de maximă creștere economică, după doi ani de intrare în UE, cu investiții directe masive, în loc ca o țară să-și ducă banii în creștere economică, în investiții și locuri de muncă, i-a pus în beneficii sociale. Și te întrebi de ce plătim noi, doi ani după aceea, costul unor asemenea politici.
În loc să fie exact invers: când își merge bine, să pui bani deoparte, pentru vremuri grele, îi duci în investiții și locuri de muncă, să asigure creșterea economică a țării pe termen lung, te-ai dus pe termen scurt, pe chefuri și petreceri, uitând că a doua zi trebuie să mai susții salarii și pensii.
Asta este realitatea: nu am fructificat cei doi ani din UE, 2007 și 2008, determinați de afluxul de capital străin, de investiții directe. Acești bani acolo trebuiau duși, să ai un deficit aproape de zero, nu de 5,4% din PIB, și să cheltui atât cât îți permite țara pe termen mediu și lung.
După doi ani de sacrificii am corectat aceste lucruri și vedeți că acum, cheltuielile cu investițiile au crescut de la 32,6 cât erau în 2008, iar acum în 2011, în an de criză economică, au crescut cu 3 miliarde de lei pentru că am făcut economii în altă parte și i-am orientat spre investiții. Nu trebuie să fii laureat la Premiului Nobel pentru economie, să știi ce ai de făcut într-o asemenea situație.
Numai investițiile generează locuri de muncă. Nemunca încurajează lenea și căderea economică. Prin toate măsurile avute în vedere am vrut să încurajăm munca, investițiile și dezvoltarea, singurele care ne dau pe termen lung șansa de a supraviețui ca țară. Nu doar o obligație perpetuă de obligații sociale. E adevărat că timp de 20 de ani politicienii i-a obișnuit pe oameni doar cu cadouri electorale și cu creșteri de beneficii sociale fără acoperire. Dar nu se putea, la nesfârșit, să se continue cu asemenea politică. Criza economică a curmat niște baloane umflate care nu aveau susținere reală în economie.
Aici, era poza despre care am vorbit la început. Aici, era România la minus 14% şi nu la minus 4,4% dacă nu s-ar fi măsurile despre care am vorbit. Deci, creşterea deficitului bugetar de la minus 4,4% la minus 14% asta ar fi însemnat continuarea politicilor din 2008.
Principalele reforme pe care le-am derulat în aceşti doi ani sunt cele pe care le aveţi în faţă. Reforma cadrului fiscal, a cadrului bugetar, salarizarea personalului plătit din fonduri publice, sistemul public de pensii, codul muncii, dialogul social, legea educaţiei, reforma sănătăţii, a asistenţei sociale, a sistemului de justiţie. Despre fiecare se poate vorbi două ore.
Creşterea economică acum după cum aţi văzut de 1,5% în 2011, 3,5-4% în 2012, uitaţi de unde venim 2009 şi 2010 pe ceea ce înseamnă căderea economică.
Una dintre reforme – aparatul bugetar.
La preluarea mandatului, în decembrie 2008, aveam 1.398.000 de bugetari, a crescut nejustificat în 2007 şi mai ales în 2008 numărul bugetarilor.
Numai cine nu a vrut nu a fost angajat la stat. Am plătit amarnic în aceşti ultimi doi ani aceea politică iresponsabilă. Pentru că un stat nu poate cheltui la nesfârşit şi sume nelimitate. Aveam printre cele mai mari sume cu întreţinerea statului, întreţinerea aparatului bugetar şi ştiţi bine regulile birocraţiei, cu cât inventezi mai multe structuri birocratice, agenţii sau departamente, cu atât aceia îşi vor căuta mami mult de lucru, adică solicitând avize şi ştampile pentru a-şi justifica existenţa.
Dacă astăzi, dumneavoastră sunteţi plimbaţi încă pe la foarte multe ghişee, pentru foarte multe ştampile, este şi o consecinţă a politicii iresponsabile a creşterii numărului de bugetari, pentru că un bugetar angajat îşi căuta obiectul muncii – inventând un nou aviz sau o nouă ştampilă.
Din nefericire, în buna tradiţie românească orice ştampilă în plus este o sursă suplimentară de corupţie. Evident că a trebuit să lucrăm la partea aceasta dureroasă – diminuarea numărului de bugetari, nu cu plăcere dar absolut necesar, adică impunând standarde de cost. Câţi funcţionari sunt necesari la primărie, la consilii judeţene, etc., am redus pe de o parte peste o sută şi ceva de agenţii guvernamentale şi am diminuat numărul bugetarilor ajungând acum la 1.239.000, cât erau la sfârşitul lunii mai. Este o reducere de peste 150 de mii de personal bugetar, 158 de mii dacă nu greşesc, care da au fost destructuraţi în mai bine de un an şi jumătate, dureros dar necesar în acelaşi timp şi unii se miră de ce guvernul e impopular, eu nu mă mir deloc.
Îmi dau seamă că aceste lucruri au produs multă impopularitate şi nemulţumire, dar nici altă alternativă nu aveam, ci doar ca să putem să mergem mai departe. Acum câteva din măsurile actuale pe care şi dumneavoastră le veţi avea în broşura pe care o veţi primi la sfârşitul acestei întâlniri.
Măsuri pentru sprijinirea firmelor care angajează tineri, program derulat de Ministerul Muncii şi domnul ministru vă va putea da detalii dacă veţi dori.
Programul „Prima casă”, programul „Kogălniceanu” pentru IMM-uri, programul „Rabla” şi poate pe scurt vom trece prin fiecare. În privinţa măsurilor active, firmele care angajează fie şomeri peste 45 de ani primesc subvenţie de la stat, prin Ministerul Muncii, de 500 de lei pe lună pe o durată de maxim 12 luni dacă angajează o persoană care are peste 45 de ani şi este şomer sau dacă mai au trei ani până la pensionare pe cei care îi angajaţi, subvenţia este la fel din partea statului, de 500 de lei.
Dacă, de asemenea, se angajează ucenici sau absolvenţi sprijinul este în felul următor: 500 de lei pentru cei care au terminat gimnaziul sau şcoala primară, 600 de lei pentru cei care au terminat liceul sau şcoala postliceală şi 750 de lei pentru cei care au o diplomă universitară. Orice angajare de acest fel aduce timp de 12 luni din partea statului un asemenea sprijin pentru firmele care procedează în consecinţă.
Programul „Prima casă” l-am reluat începând cu luna mai ceea ce e important că acum aici, aveţi bilanţul – un miliard şase sute de milioane de euro pentru 40.000 de garanţii, practic am dublat acum numărul acestor garanţii mai putând oferi românilor şansa la încă 40 de mii de garanţii în valoare de un miliard şase sute de milioane de euro prin împărţirea între stat şi bănci a riscului garanţiei. Până acum, suporta statul 100%, acum în urma înţelegerilor cu băncile, 50% este suportat de stat, 50% este suportat de bancă. Prin asta practic dublăm numărul de garanţii care pot fi acordate în cadrul programului şi pe de altă parte dăm posibilitatea ca şi aceia care au o garsonieră sau un apartament până în 50 metri pătraţi să îşi poată cumpăra o a doua locuinţă, de exemplu dacă e o familie tânără şi mai au şi un copil şi doresc să îşi mărească confortul să poată lua o locuinţă cu un confort suplimentar.
Deci, pe de o parte avem relansarea sectorului construcţiilor, pentru că programul se adresează şi acelora care construiesc de la zero şi beneficiază de aceste garanţii de stat, în limita a 60 de mii, 75 de mii în funcţie de tipul de construcţie – locuinţă finalizată, locuinţă la roşu sau locuinţă pe care o construieşte de la zero. Cu toate aceste variante, programul este în plină derulare şi un motor de creştere economică cu toate componentele pe care le presupune.
Avem noul program lansat de Guvern, săptămâna trecută, inclusiv prin aprobarea normelor metodologice, cardul „Kogălniceanu” pentru IMM-uri care va fi operaţional pe la mijlocul lunii august. Statul sprijină IMM-urile prin două forme de lucru.
În primul rând, subvenţionarea a 70% din rata dobânzii aferente creditului dar nu mai mult de 6,5% pe an şi garanţii de stat pentru maxim 80% din valoarea creditului, dar nu poate depăşi 100 de mii de lei. Este o formă de sprijin pentru IMM-uri pentru a-şi putea asigura banii necesari pentru derularea activităţilor economice, menţinerea locurilor de muncă, pentru a crea noi locuri de muncă şi din acest punct de vedere, transparenţa a fost asigurată, aşa cum a fost şi pentru programul de sprijinire a tinerilor întreprinzători care nu au derulat nici o afacere, prin Agenţia pentru IMM-uri în colaborare cu Fondul Naţional de Garantare pe care statul le are la dispoziţie.
Banii, la rectificarea bugetară de la începutul lunii august, vor fi puşi în buget, sunt pregătiţi, astfel încât pe cei trei ani pentru care este pregătit programul, adică 2011, 2012, 2013 să se poate asigura susţinerea întreprinderilor mici şi mijloci lucrând acolo, unde se ştie că sunt probleme, la credit, la obţinerea banilor necesari pentru derularea investiţiilor.
Programul „Rabla” îl cunoaşteţi, nu mai insist asupra lui, continuă.
Programele pentru susţinerea industriei, dezvoltării durabile, le găsiţi detaliate în broşură.
Programul pentru tinerii debutanţi în afaceri, pentru cei care încep pentru prima dată o afacere,unde cea mai importantă formă de sprijin este alocarea celor 10 mii de euro, dar nu mai mult de 50% din valoarea planului de afaceri pentru derularea investiţiilor.
Programul „Start” care se adresează firmelor care au o vechime de maxim doi ani, cu ajutor nerambursabil, maxim 70% din valoarea cheltuielilor dar nu mai mult de 100 de mii de lei pentru fiecare beneficiar. La fel veţi găsi acest program detaliat în broşura de care am vorbit.
Ajutoare de stat pentru investiţii mari şi aici, vorbim de investiţii care utilizează minim cinci milioane de euro şi angajează minim 50 de salariaţi sau ajutoare de stat pentru investiţii de peste 100 de milioane de euro care angajează peste 500 de salariaţi. Ştim bine chiar din judeţul Prahova sunt firme care au beneficiat şi beneficiază de forma ajutorului de stat, în această formă. Acum, incubatoarele de afaceri care sunt susţinute cu bani de la buget.
În 2011 avem 6,15 milioane de lei, buget dublu faţă de bugetul alocat în 2010, tocmai pentru a genera noi locuri de muncă. Pentru că ideea incubatorului de afaceri este următoarea: te ajut să pornești o afacere, îți dau niște facilități, plata unui spațiu, nu plătești chirie, stai acolo 2 ani de zile, ești pe picioarele tale, pleci și vine următorul, pentru a putea genera cât mai multe locuri de muncă, asigurând, prin sprijinul statului, modalitatea aceasta de a porni o afacere.
În privința diminuării poverii financiare, avem faptul că s-a diminuat numărul taxelor și tarifelor parafiscale, proces care este în continuă aplicare, a fost, de asemenea, eliminat impozitul minim, s-au unificat declarațiile, declarația unică privind contribuțiile sociale și evidența nominală a persoanelor asigurat e, știți bine, este de la 1 ianuarie într-o formă nouă și începând cu 25 iulie această declarație unică se va completa exclusiv online.
Pentru combaterea evaziunii fiscale sunt măsuri care au fost avut în vedere de către Guvern; ultimele măsuri pe care le-am promovat în Guvern se referă la aplicarea taxării inverse pentru cereale, o măsură extrem de eficientă după care am așteptat doi ani de la UE pentru aprobare, dar care diminuează sau reduce evaziunea fiscală în domeniu, pentru că acum se plătește TVA ultimul pe lanț, și nu de la început, eliminând acum șansa ca acele firme intermediare care încasau banii să dispară, după care nu-i mai găsea nimeni să-și recupereze banii, iar la urmă statul trebuia să plătească returnarea de TVA. Deja această măsură cred că va produce consecințele pozitive pe care le așteptăm.
De asemenea, s-a diminuat substanțial evaziunea fiscală pe țigarete – domnul președinte o să ne spună exact din datele pe care le avem – în urma controalelor efectuate și a măsurilor întreprinse care, iarăși, și-au arătat efectele. S-a introdus registrul operatorilor intracomunitar.
Asta nu înseamnă că aici lucrurile sunt în regulă, mai este încă mult de lucru pentru ceea ce înseamnă eliminarea, în continuare, a evaziunii fiscale. Spun asta pentru că aici e vorba de respectarea întreprinzătorului onest. Nu-i firesc ca dvs. să vă plătiți corect impozitele și taxele, iar alții să nu le plătească sau să găsească tot felul de forme pentru a nu plăti într-o economie de piață unde presupui că ești într-o competiție, concurență. Păi nu poți să fii într-o concurență corectă când tu plătești și celălalt nu plătește taxele la stat.
Ceea ce am înțeles de fiecare dată de la oamenii de afaceri a fost: egalitate de tratament în plata impozitelor și taxelor și ca toată lumea să plătească taxe statului și nu unii să fie avantajați pentru că implicit afectează regimul concurenței. Și nu mai poți vorbi de o economie de piață când unii plătesc, iar alții nu plătesc obligații fiscale către stat. De aceea această preocupare este una din cele mai importante pe care le avem în continuare în vedere.
În continuare, aceste măsuri care vizează combaterea evaziunii fiscale, fondurile europene, garanții pentru cei care atrag fonduri europene, garanții inclusiv de natura celor oferite de stat pentru a putea asigura cofinanțarea proiectelor europene, n-o să intru în detalii, pe măsura interesului o să vi le detaliez, le veți avea în broșură în continuare, corectarea deficitelor și a vulnerabilităților despre care am vorbit, inclusiv inflația care, în sfârșit, pentru prima dată după aproape 2 ani, este în coborâre, structura veniturilor bugetare, faptul că România a ieșit din recesiune, aceste lucruri le cunoașteți.
Elementele care au condus la ieșirea României din recesiune sunt creșterea producției industriale, creșterea productivității muncii, comenzile noi din industrie – sunt cele 3 elemente care au contribuit și au apăsat pedala accelerației ieșirii României din recesiune.
Principalele țări partenere, nu se vede foarte bine pentru că ecranul este foarte mic, dar le aveți în broșuri. Sectorul construcțiilor – în sfârșit în luna mai a revenit pe o direcție pozitivă, ceea ce confirmă că aceste măsuri sunt corecte, șomajul, așa cum am spus, a coborât și este, dacă ne comparăm cu UE, cam cu 2 procente sub media UE, aici deja ne apropiem de nivelul din 2008, de ceea ce înregistrează AJOFM.
Dacă în 2008 aveam șomajul de 4,2, am ajuns la sfârșitul lunii mai la 4,8, în cădere, cu un vârf al șomajului, de 8,4, pe care l-am avut în martie 2010. De acolo a fost ediția descrescătoare a șomajului și care merge în continuare.
Aici – investițiile străine directe. Uitați cum au fost anii 2006-2007 și 2008. Dacă acești ani de investiții directe ar fi fost fructificați de Guvern pentru a avea un buget echilibrat, pe zero, de a fi generați mai mulți bani pentru investiții și locuri de muncă, România, practic, n-ar fi fost nevoită să treacă prin greutățile crizei. Am fi fost pregătiți.
Noi am fost lăsați complet descoperiți în fața crizei, exact cum te-ai duce la război fără niciun fel de pușcă și doar cu praștia. Practic așa a fost lăsată România să se lupte cu criza, să se lupte cu praștia și alții se luptau cu arme sofisticate, cu pușca cu lunetă. Noi am fost nevoiți, din cauza iresponsabilității guvernelor anterioare, sunt realități cifrice care ne arată, am fost lăsați complet nepregătiți în faza crizei care a venit și s-a accentuat în 2009 și în 2010.
Pentru că, repet, dacă acei ani, cu acea creștere și cu aceste investiții directe, erau fructificați, altfel reușea România să treacă prin vâltoarea crizei. Acum investițiile directe își reiau parcursul, aici avem o situație pe primele 4 luni, care ne arată, mai ales acum, după redobândirea statutului de investment grade, șansa de a merge mai departe. Investiții publice, private, absorbția fondurilor – sunt date pe care le aveți în vedere aici, spun doar de absorbția fondurilor că avem o parte bună și o parte proastă.
Partea bună este că proiecte depuse sunt de 54 miliarde de euro, cu mult peste suma alocată României, deci avem cu mult mai multe proiecte depuse decât bani alocați. La proiecte aprobate avem de 19 miliarde de euro, din care ne dă UE 12 miliarde de euro. Și aici stăm relativ bine, mă refer la alocarea financiară 2007-2013.
Deci proiecte aprobate sunt de 12 miliarde de euro de la UE, de 12 miliarde în total. Proiecte care au fost semnate și contractat sunt în valoare de 13,4 miliarde de euro, din care de la UE – 10,6 miliarde euro. Nici aici nu am stat foarte rău, suma totală pe fondurile structurale este de 19 miliarde de euro, deci astăzi sunt, din 19 miliarde de euro, contracte semnate de 10,6 de la UE sau de 13,4 miliarde în total, dacă punem și partea națională. Partea care ne doare este cea legată de faptul că plățile efective sunt de doar 2,6 miliarde de euro, din care 1 miliard de euro sunt plățile efective, rambursările efective pentru muncă lucrată, și 1,6 miliarde sunt pre-finanțări, deci sunt 2,6 miliarde de euro fonduri practic atrase de la UE. Noi suntem măsurați după banii cheltuiți efectiv, câți bani s-au lucrat și s-au plătit, aici stăm la un pic peste un miliarde de euro.
Bun, dacă ne gândim că în 2008, când am preluat guvernarea, după doi ani de absorbție a fondurilor europene, erau cheltuiți, în sensul rambursărilor, 158 de milioane de euro, anul acesta putem spune că sunt 2,6 miliarde de euro. E mai mult, dar oricum încă foarte puțin în comparație cu ceea ce România trebuie să atragă până în 2013, respectiv n +2 -2015. Și aici stă preocuparea majoră a Guvernului, pe implementarea efectivă, pe rambursările de cheltuieli făcute cu proiectele europene. Aici se apasă accelerația în fiecare zi. Pentru că pre-finanțările, din cei 2,6 miliarde de euro, repet, 1,6 sunt pre-finanțări, sunt bani în contul beneficiarului, dar necheltuiți. Banii efectiv cheltuiți pentru care s-a lucrat sunt doar un pic peste un miliard de euro și acolo trebuie să ne concentrăm în perioada următoare la fondurile europene, la componenta legată de implementare.
Și mai avem probleme cu ceea ce înseamnă corectitudinea licitațiilor și conflictele de interese în adjudecarea licitațiilor. Aici UE a sesizat că, din nefericire, autoritățile locale au probleme cu cele 2 componente: caiete de sarcini făcute cu dedicație și conflicte de interese între cei care organizează licitațiile. Iar aici guvernul va fi necruțător pentru a curma aceste practici, pentru că este vorba de soarta țării, în ultimă instanță, în joc, și nu e vorba de destinul uneia sau alteia dintre comunități, pentru că acei bani sunt pierduți de România, și bugetul trebuie să pună acei bani dacă nu vin de la Uniunea Europeană. De aceea, vom fi extrem de necruțători cu cei care nu vor organiza licitații corecte sau vor avea conflicte de interese în organizarea lor.
Acum, vedem pe scurt, și ultimul slide asupra căruia voi mai insista este faptul că cele mai importante priorități pe care le avem acum sunt următoarele.
Unu: prioritizarea investițiilor: așa cum am mai spus de nenumărate ori, România are proiecte deschise de peste 40 de miliarde de euro, incluzând aici și proiectele la nivel local. 40 de miliarde de euro. Aceste proiecte s-au început în ultimii 20 de ani. Trei pătrimi dintre ele, peste 85% sunt la nivel local, tot felul de proiecte și ”proiecțele”. Întrebarea este: are România bani să finanțeze dintr-o dată cu 40 de miliarde de euro toate proiectele începute? Nu. Atunci, am decis să facem o prioritizare a lor, a acelor investiții majore din banii pe care-i avem – mai mulți decât în trecut, dar oricum limitați – pentru a putea să terminăm lucrurile care trebuie făcute, iar cele care nu pot finanțate să se știe că nu se finanțează, dacă au fost începute doar pentru că era campanie electorală în preajma începerii unei lucrări de investiții. E un lucru dureros, greu, dar care ține de sănătatea dezvoltării economice.
Al doilea element este implementarea Programului Național de Dezvoltare a Infrastructurii, unde licitațiile sunt în curs în momentul de față. Doamna ministru Udrea sper că va ajunge și vă va da detalii despre acest program. Imediat după 20 iulie, pe 22 iulie am înțeles, sau în jurul acelei date, se deschid primele pachete de licitații, astfel încât acest program și proiect să își poată continua activitatea, un program extrem de important, de modernizare a infrastructurii rurale în România.
Despre absorbția fondurilor europene am vorbit în mare. Partea care ține de rezolvarea problemelor arieratelor și a companiilor de stat înseamnă să lucrăm cu Finanțele astfel încât arieratele să fie diminuate, pentru că știu că aveți o mare problemă încă – faptul că statul vă este dator pe anumite componente și vă împiedică în participarea la licitații sau în derularea unor proiecte de investiții. Dar acestea au fost lucrurile pe care le-am primit ”cadou”, cu arierate de peste 1 miliard de euro în domeniul economic, cu alte miliarde de euro pe educație – lucrări care au fost făcute și neplătite și a venit și criza economică și, evident, că atunci Guvernul a fost pus în dificultate sau, mai mult decât atât, lucrări care s-au făcut fără acoperire, ci doar pe comanda primarului sau a președintelui Consiliului Județean, după care, evident, firma vine și spune ”Dați-mi banii, că voi ați comandat”, iar ei, evident, că nu au avut resurse financiare să le plătească. Am diminuat aceste poveri și arierate și urmează și perioada următoare să fie o prioritate pentru miniștri.
În privința restructurării companiilor de stat, și aici acest Guvern a avut nefericita misiune de a pune degetul pe rană în toate locurile unde lucrurile nu funcționau bine, fie că a fost vorba de număr de personal bugetar, fie că a fost problema de pensii, fie că a fost vorba de sănătate, fie că a fost vorba de Codul Muncii, fie că a fost vorba de educație – cu Bacalaureatul, de a pune, în sfârșit, după 20 de ani, ordine și aici, de ne privi în oglindă, cum arătăm, și a încerca să corectăm, nu se ne amăgim la nesfârșit că avem un învățământ performant, când de fapt era bazat pe minciună și fraudă în bună parte; acum am arătat adevărata poză și să o îndreptăm, să o corectăm, pentru a avea un învățământ performant, care să asigure și creșterea țării pe toate componentele.
Așa și aici, și la companiile de stat: nu se mai poate trăi în veselia companiilor de stat din ultimii 20 de ani, când muncești, nu muncești, ca pe vremea comunismului, noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc, toată lumea o duce bine. Numai că necazul era că acolo era și salarii foarte mari pentru muncă foarte puțină și ineficientă și că o companie de stat care nu funcționează performant înseamnă un ban luat din buzunarul fiecărui cetățean, pentru că se plătesc subvenții de la stat ca să funcționeze o companie neperformantă.
Veți spune: de ce acum? Acum le-a venit rândul și la acestea, pentru că în ultimii 2 ani ați văzut cel puțin alte 12 reforme pe care le-am demarat. Acum vine momentul eficientizării companiilor de stat. Pentru fiecare companie de stat va fi un program special de restructurare, de privatizare sau de continuare a activității, în funcție de ceea ce are, dar cu condiția ca ele, aceste companii de stat, să nu mai producă pierderi planificate din buget, pentru că de banii din buget avem nevoie să-i ducem la investiții sau la salarii și pensii și nu să-i investim în ineficiență. Nu-i ușor. E foarte dureros să vorbești de restructurare la Poșta Română, unde timp de 20 de ani unii au fost obișnuiți numai să cheltuiască abuziv, iar actuala conducere are pe umeri rezolvarea acestei teme și o rezolvă. Sau, în minerit, să rezolve aceste teme dând și o șansă minerilor, dar în același timp restructurând domeniul. Sau în domeniul CFR-ului, unde, iarăși timp de 20 de ani s-au înregistrat numai pierderi. E greu să spui stop pierderilor și mergem numai pe eficiență. Nu este ușor acest lucru, dar vă dați seama că aceste lucruri, odată corectate, aduc beneficii dezvoltării țării.
Vânzarea pachetelor minoritare deținute de stat. Este pe rol acum vânzarea pachetului minoritar de 9,84 de la Petrom, spre deosebire de vechii guvernanți din 2004, când au făcut o vânzare la un preț de care râd toți europenii, că am putut să vindem o companie strategică la 670 de milioane de dolari, când o companie similară, astăzi, pe piață are peste 18 miliarde de euro valoare. Noi am vândut Petrom-ul, ne-am vândut și rezervele de petrol, am vândut și 53% din rezervele de gaze ale țării și imposibilitatea de a majora redevențele până în 2014, pe 670 de milioane de dolari și ne întrebăm de ce crește prețul benzinei în fiecare zi, de ce România nu poate interveni, iar cei care au făcut acest lucru ne mai dau și lecții uneori de… Bun, sunteți oameni de afaceri și nu vreau să vorbesc politic, pentru că nu e bine. Dar vreau să cunoașteți aceste realități.
Faptul că România a avut o problemă și mai grea în perioada acestor cei doi ani de criză a fost și datorită faptului că nu a avut posibilitatea să valorifice o rezervă fundamentală a statului, cum este rezerva de țiței, deținută de Petrom. Aș vrea să văd dacă și Romgaz-ul era privatizat, unde eram dacă eram în aceeași situație ca și cu Petrom-ul? De aceea, eu am fost și sunt un adept al privatizărilor și voi fi totdeauna un susținător al privatizărilor transparente și în interesul public, al statului. Aici mă pronunț pentru vânzarea unor pachete minoritare, pentru păstrarea controlului statului și la Hidroelectrica și la Romgaz și la Transgaz, pentru că nu știm ce vremuri mai vin, iar un stat care nu mai are un buton pe care să apese pentru a-și proteja populația și economia și ar fi doar în faza vremurilor tulburi ale crizei înseamnă un stat care este total neprotejat și nu își protejează cetățenii și mediul economic pe care îl are.
Dar, repet: sunt un susținător al privatizărilor care nu produc pierderi. Nu trebuie să lași companiile de stat să producă pierderi planificate. Acolo trebuie luată inițiativa privată, dar pe câteva domenii strategice trebuie ca statul să-și păstreze un cuvânt de spus, dacă dorește să poată rezista în orice condiții de criză economică. Și repet, în această vreme a crizei ar trebui să se facă o comparație la Petrom, între gaz și petrol, ca să vedem cum putem rezista într-o economie de piață. Și veți vedea că prin vânzarea Petrom-ului, de data aceasta transparent, mă refer la vânzarea celor 9,84 procente, vânzare transparentă, pe bursă, vom obține probabil o sumă importantă de bani, nu o sumă așa cum, din nefericire, s-a obținut în 2004 când s-a privatizat Petrom.
Doresc să mă mai refer doar la un singur element: legea parteneriatului public-privat. Este de fapt un alt element care va ține și va da un nou impuls activității economice. În aceste săptămâni, adoptăm și normele metodologice care se discută în acest moment cu UE – legea este deja în Monitorul Oficial – asta înseamnă multiple șanse pentru mediul de afaceri de a intra în parteneriat cu statul la nivel național și la nivel local. Nicăieri în lume, din banii bugetului sau din fonduri europene nu se pot rezolva toate problemele cu care statul se confruntă, fie la nivel național, fie la nivel local, în materie de infrastructură. Acest instrument al parteneriatului public-privat a fost acela care a modernizat UE. Acesta trebuie să fie și instrumentul modernizării României. Sunt aici mai multe exemple de proiecte derulate în parteneriat public-privat, de autostrăzi care sunt deja în derulare.
Referitor la celelalte pachete minoritare care se mai vând – Transelectrica, Transgaz, Romgaz, așa cum am vorbit, unde se vând pachete minoritare dar cu păstrarea majorătiții la Transelectrica, Transgaz sau Romgaz,
Uitați proiectele în parteneriat public-privat: pe infrastructură – Comarnic-Brașov, cel mai important proiect care va pleca anul acesta la drum. De asemenea este tronsonul Sibiu-Pitești, pentru că, pe Coridorul 4 de la Nădlac la Constanța, finanțat din bani europeni, singurul tronson care nu este finanțat astăzi este acela de la Sibiu la Pitești, și care trebuie să fie finanțat prin parteneriat public-privat și repede, pentru că deja lucrările la Coridorul 4 au început de la Arad. Vom veni de la Nădlac la Sibiu, unde deja 17 km sunt gata- centura Sibiului face parte din Coridorul Autostrăzii 4 – și deblocăm din nou pe porțiunea Sibiu-Pitești, după care de la Pitești, avem toate șansele ca anul viitor să mergem până la mare pe autostradă.
Deci acel proiect este foarte important în parteneriat public-privat. La care se mai adaugă acele autostrăzi aflate în fază de pregătire- autostrada Ploiești-Buzău-Focșani, centurile Capitalei sau autostrada Tg Mureș-Iași-Ungheni, sunt proiecte pregătite pentru parteneriat public-privat.
În energie, sunt în acest moment în pregătire hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești, un proiect de peste un miliard de euro, în domeniul energiei, finalizarea unităților 3 și 4 de la Cernavodă, termocentrala de la Doicești sau proiectul AGRI, unde, după finalizarea studiului de fezabilitate, urmează selectarea investitorului, pentru a realiza acest proiect internațional extrem de important pentru România, Georgia, Azerbaidjan și Ungaria.
Pe agricultură și mediu, amenajarea canalului Siret-Bărăgan, pe dezvoltare regională podul rutier peste Dunăre între Brăila și Tulcea , finalizarea canalului Dunăre-București, proiectul Esplanada din București, amânat din 2008, sau proiectul Eco de 10.000 de locuințe din cartierul Ghencea.
Pe sănătate, construcția celor 6 spitale regionale de urgență în regim de parteneriat public-privat sau realizarea unui penitenciar în regim de parteneriat public-privat de către Ministrul Justiției. Trebuie să avem creativitate și curaj pentru că în orice domeniu este posibil să ai intervenția parteneriatului public-privat, inclusiv în domeniul construcției de penitenciare. Nu am fi singurii în Europa care am face acest lucru. Pentru că asta înseamnă să completezi ceea ce nu poți din bani publici cu resurse financiare venite din partea mediului privat. Aceste proiecte sunt de nivel național. Evident că fiecare consiliu județean, fiecare primărie poate de acum înainte să intre în proiecte locale pentru construcția acelor obiective pe care nu le pot face din bugetul local. De la construcția unor cartiere de locuințe în domeniul imobiliar, la lucrări de infrastructură socială, la lucrări de apă, de canalizare, de mediu, toate aceste lucrări se vor putea face de acum înainte și în regim de parteneriat public-privat, trebuie doar ca inițiativa locală să fie dezvoltată. Îmi cer scuze pentru faptul că am vorbit prea mult dar vă promit că vom sta cel puțin la fel de mult pentru a răspunde întrebărilor dvs cu echipa politică și de specialiști pe care îi am în fața mea.”
sursa: http://www.gov.ro
Măsuri asumate 